O revizuire a 35 de studii observaționale, care a fost publicată în ianuarie 2019 în the British Medical Journal /BMJ, a constatat că utilizarea înlocuitorilor de zahăr a dus rareori la rezultate benefice pentru sănătate. Unii participanți au pierdut în greutate, alții și-au îmbunătățit indicele glicemic în repaus alimentar, dar, în general, îmbunătățirile indicelui de masă corporală (IMC) au fost nesemnificative.
Într-o lume a abundenței atât stilul de viață prudent cât și controlul cognitiv sunt condiții prealabile pentru un control biologic eficient și o greutate corporală stabilă. Această idee are, de asemenea, un impact asupra cercetărilor genetice viitoare asupra reglării greutății corporale. Căutarea fondului genetic al creșterii în greutate în exces într-o lume a abundenței este înșelătoare, deoarece posibilul control biologic este umbrit pe larg de efectul mediului. În ceea ce privește practica clinică, abordările dietetice atât pentru pierderea în greutate, cât și pentru creșterea în greutate trebuie reconsiderate. La pacienții subponderali (de exemplu, pacienții cu anorexie nervoasă), creșterea în greutate este susținută de mecanisme biologice care pot sau nu pot fi suprimate prin hiperalimentare.
Ar trebui să încetăm să stigmatizăm grăsimile și caloriile și să încurajăm oamenii să recunoască faptul că trupul lor are o greutate la care sunt predispusi în mod natural. Înțelegerea a ceea ce ne dorim și simțim dacă suntem atrași să mâncăm atunci când nu ne este foame fizică este cheia pentru a mânca fericit. Știm că această abordare funcționează considerabil mai bine și mai permanent decât dieta, permițându-le oamenilor să rămână mai sănătoși pe termen lung, dar are timp de difuzare redus în comparație cu soluțiile date de dietă.