Sfecla de zahăr are un grad scăzut de competitivitate cu buruienile, care reduc randamentul culturii, dar și cantitatea de zahăr din rădăcini. Aspect nedorit când, în UE, cererea de zahăr crește, iar producția de sfeclă scade.
Daunele produse de buruieni sunt cauzate de faptul că acestea consumă o bună parte dintre resursele de apă, nutrienți și lumină, iar sfecla de zahăr nu mai are acces la elementele utile dezvoltării sale.
Sfecla de zahăr este una dintre cele mai sensibile culturi, care se pretează pe soluri de foarte bună calitate, însă va genera un spor de producție numai în cazul în care se ține cont de combaterea buruienilor până în faza de 6 frunze adevărate. Semănatul se face la o adâncime foarte mică în stratul superficial (2-3 cm), iar pornirea în vegetație depinde de accesul la umiditatea și nutrienții din sol, resurse pentru care concurează și buruienile. Rezultatul acestei competiții este un nivel redus al producției de rădăcini formate și, implicit, al asimilării de zaharuri.