Strategia Marii Britanii privind obezitatea ignoră știința: dietele nu funcționează

Susie Orbach 

În loc să numărăm caloriile și să stigmatizăm grăsimile, trebuie să avem in vedere mâncarea și tehnicile de slăbit

A fi supraponderal nu a reprezentat niciodată cantitatea de calorii pe care o consumi. Noua strategie guvernamentală privind obezitatea, care include obligativitatea afișării caloriilor pe meniuri, interzicerea anunțurilor de tip junk food înainte de ora 21:00, oferirea de reduceri Weight Watchers și încheierea ofertelor de reduceri la alimentele „nesănătoase”, reflectă concepția greșită pe scară largă, aceea că pierderea în greutate poate fi realizată prin restricționarea caloriilor și a grasimilor.

 Realitatea este că abordarea obezității necesită o regândire mult mai mare a relației noastre integrale cu alimentația - începând cu industria alimentară și dietetică. De la keto la paleo, de la superalimente până la sucuri, la alimentația curată și dietele crude, în ultimii ani ne-am confruntat cu o serie amețitoare de sfaturi de dietă.

Dar, ca și în cazul credinței pe scară largă că aportul de calorii este direct proporțional cu creșterea în greutate, majoritatea acestor informații sunt complet inutile. Într-adevăr, rata recidivei în toate dietele este estimată la 97%. Această cifră ar trebui să dea guvernului o pauză pentru gândire. Din fiecare 100 de persoane care fac dietă, doar aproximativ trei vor reuși să mențină greutatea pe termen lung. De ce guvernul ignoră aceste dovezi?

În loc să impună etichetarea caloriilor, guvernul ar trebui să se îngrijoreze de ceea ce se întâmplă în multe alimente procesate și mancare preparată. Bâjbâiala privind  hrana are consecințe neintenționate.  Ingredientele suplimentare și agenții potențiali chimici care fac mâncarea mai gustoasă, găsite în grupele alimentare normale, nu au nici o valoare nutritivă. Acești aditivi sunt direcționați către „punctele de fericire”, denumirea de fabricație dată cantității de zahăr, sare și grăsimi care optimizează aroma unui produs. Cu conținut scăzut nutritiv și bogat în aditivi, aceste alimente ne încurajează să trecem peste sentimentul natural al momentului în care suntem plini, manipulându-ne pofta de mâncare și determinându-ne să mâncăm mai mult.

În anii 1980, când produsele cu conținut scăzut de grăsimi și deserturile aromate cu zahăr și îndulcitori artificiali au intrat pe piață pentru prima dată, acestea au fost considerate mai sănătoase decât alternativele lor pline de grăsimi. Dar ceea ce a părut util a provocat confuzie: dovezile au arătat că organismul nu metabolizează aceste produse la fel ca alternativele cu conținut ridicat de grăsimi, iar persoanele care au consumat alimente cu conținut scăzut de grăsimi ar putea înlocui grăsimea pierdută cu calorii din carbohidrați.

Persoanele care încearcă să piardă în greutate din motive estetice au constatat că, prin restricționarea consumului de calorii cu alternative cu conținut scăzut de grăsimi, interferează cu „punctul de referință” delicat al corpului lor, intervalul de greutate pe care corpurile noastre sunt predispuse genetic și biologic să îl mențină. Și unii au descoperit că restricția continuă de calorii vă poate scădea paradoxal „termostatul” metabolic, ceea ce înseamnă că corpul dumneavoastră lucrează mai mult pentru a reduce rata la care ardeți calorii. Restricționarea numărului de calorii pe care le consumați înseamnă adesea că kilogramele continuă, nu se opresc.

Prevenirea obezității și încurajarea populației să fie mai sănătoasă va necesita mult mai mult decât interzicerea ofertelor de două la unu pentru gustări zaharoase sau anunțuri pentru junk food înainte de ora 21:00. Va trebui să revizuim complet relația noastră tulburată cu mâncarea.

Discuția despre alimentele „bune” și „rele” a contribuit la o obsesiea cu mărimea și pierderea în greutate. Industria alimentară a alimentat aceste anxietăți, stigmatizând grăsimile și caloriile, în timp ce ne-a vândut alternative cu conținut scăzut de grăsimi, fără aceeași valoare nutritivă. Nu este o surpriză faptul că alimentația dezordonată este intensă. Este nevoie de o abordare mai holistică a alimentelor, în care oamenii sunt încurajați să mănânce grupuri de alimente în echilibru, iar

Mâncarea este mediul primelor noastre relații. Pe măsură ce suntem întâmpinați în lume, suntem ținuți, îmbrățișați și hrăniți. Mai întâi asociem mâncarea cu siguranța și dragostea. Bebelușii își întorc capul de la sânul sau biberonul mamei atunci când au consumat suficient. Arată când le este foame. Cu noroc, solicitările lor fizice sunt întâmpinate cu mâncare, creând sentimentul de securitate corporală. Relațiile timpurii ale copiilor cu alimentația fac parte integrantă din tiparele pe care le dezvoltă ulterior ca adulți. La școală, vorbirea despre alimente și grăsimi poate îmbibă confuzie în ceea ce privește mâncarea, în timp ce poveștile despre creșe care interzic prăjiturile de ziua de naștere transmit un mesaj că unele alimente sunt periculoase. Acum, presiunile din rețelele de socializare, cu copiii care pozează pentru selfie-uri și aplicații de chirurgie plastică care vizează fete tinere, au amplificat anxietățile legate de dimensiune și aspect și au denaturat tiparele alimentare și relațiile cu alimentele.

Ar trebui să încurajăm oamenii să fie sănătoși și în formă. Dar un loc mai bun și mai viabil pentru a începe ar fi să ajutăm oamenii să înțeleagă ce înseamnă mâncarea pentru ei, atât individual, cât și cultural.

Avem nevoie de mesaje care să încurajeze oamenii să mănânce când le este foame și să savureze fiecare gură, astfel încât să se poată opri când sunt plini.

 „Relațiile timpurii ale copiilor cu alimentația fac parte integrantă din tiparele pe care le dezvoltă ulterior ca adulți.” Fotografie: Andrew Olney / Getty Images

Hrana durabilă pentru corpurile noastre, emoțiile noastre și pentru planetă necesită o voință politică serioasă. Începe prin a acorda atentie imenselor industrii alimentare și dietetice și prin limitarea producției de alimente care sunt concepute pentru a depăși nevoile și semnalele corpului nostru. Abia atunci relația noastră cu mâncarea poate deveni una mai sănătoasă.

Marți 28 iul 2020 :  Susie Orbach este psihoterapeut, psihanalist, scriitor și critic social

Articolul original la adresa: https://www.theguardian.com/commentisfree/2020/jul/28/britain-obesity-strategy-ignore-science-dieting-calories-stigmatising-fat .  GB.