Semne bune pentru zahăr?

Dacă luăm anul 2017 ca record de producţie în România, de 45,73 tone/ha net, iată că în 2019 obţinem o medie de 43,5 tone, foarte aproape de anul de referinţă, dar mai mare cu circa 6 tone/ha decât în 2018.

Cu toate că au rămas doar trei fabrici în ultimii doi ani (Oradea s-a închis după sezonul 2017), suprafaţa şi producţia de sfeclă şi de zahăr se apropie de cifrele înregistrate în 2017, când de pe o suprafaţă de 26.480 ha obţineam o producţie de aproape 178.000 tone de zahăr. În 2019, au fost recoltate 22.210 ha, cu o producţie de rădăcini de 965.480 tone, rezultând o cantitate de 138.270 tone de zahăr rafinat (vezi tabel).
Agrana Roman a compensat preponderent suprafaţa pierdută în vestul ţării, ajungând să cultive în 2019 peste 12.000 ha, respectiv 55,2% din suprafaţa totală şi 58,4 % din întreaga producţie de zahăr românesc.

Preţul a atins minimul istoric

Cu toate că şi celelalte fabrici rămase în producţie, precum şi fermierii arondaţi intenţionaseră să compenseze producţia rămasă de la Oradea, în urma scăderii drastice a preţului zahărului la nivel mondial, impulsul a fost obstrucţionat, mai ales la nivelul fermierilor.
Deoarece contractele cu fermierii s-au încheiat cu o clauză de preţ corelată cu evoluţia valorii zahărului pe piaţa UE, scăderea vertiginoasă a acestuia din 2017 încoace (455 euro/tonă în noiembrie) până la minimul de 361 euro/tone în mai 2019) a descurajat fermierii să sporească suprafeţele cultivate. Aceste preţuri sunt valabile pentru zona a treia din UE, din care face parte şi România, pentru că în zona a doua (Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Marea Britanie), preţul ajunsese la un minim istoric de 300 euro/tonă!

Randamentul la hectar e ameninţat de politicile de mediu

Despre situaţia de acum şi perspectivele zahărului din sfeclă în România şi în UE am stat de vorbă cu Mihai Dimitriu, directorul executiv al Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România (FCSZR). Potrivit acestuia, în anul 2019 cultura sfeclei de zahăr a demarat bine, în sensul că a beneficiat de aport pluviometric optim în toată ţara, în special în lunile iunie şi iulie. Din păcate, prin 10 august s-a instalat o secetă pronunţată în toată ţara, care s-a întins pe o perioadă de trei luni, fapt ce a diminuat producţia la hectar în mai toate zonele din ţară. Un alt fenomen întâlnit a fost presiunea foarte mare a Cercosporei (cea mai mare din ultimii 15 ani), inclusiv în zone în care nu prea se face simţită cu agresivitate (zona Fabricii Bod). În acest context, conţinutul de zahăr a avut de suferit; totuşi, închiderea de campanie arată un conţinut de zahăr acceptabil.
“În context european, asistăm astăzi la o presiune asupra culturii sfeclei de zahăr, în principal din cauza condiţionalităţii de mediu; mă refer în principal la reducerea drastică a pesticidelor folosite în cultură; amintesc impactul asupra randamentelor la hectar în urma interzicerii folosirii neonicotinoidelor, a unor erbicide şi fungicide etc.
Un alt aspect important la nivel european este reorganizarea/restructurarea unor jucători importanţi pe piaţa zahărului. Sud Zuker, de exemplu, închide cinci fabrici.
Un fapt pozitiv este preţul zahărului, care a crescut în ultima perioadă. Lucru benefic pentru fermieri în perspectiva preţului materiei prime care este legat de preţul zahărului. Spre exemplu, indicele preţurilor pentru Europa de Sud (inclusiv România) arăta astăzi (3 februarie - n.r.) un nivel de circa 480 euro/tona de zahăr. Privind sprijinul cuplat la cultura sfeclei de zahăr, el va continua şi în 2021, ca un an de tranziţie”, încheia directorul executiv al FCSZR.
Optimist ca de obicei, Mihai Dimitriu, un om bine informat în domeniul zahărului, în care lucrează de foarte mulţi ani, poate să contribuie la cristalizarea unei constanţe între cei trei parteneri, am spune noi, care hotărăsc asupra producţiei de sfeclă de zahăr în ţara noastră: fermieri, procesatori şi Ministerul Agriculturii. Lăsaţi în voia sorţii, fără sprijinul MADR, care până acum, trebuie să recunoaştem, a fost alături, fermierii ar putea să abandoneze şi această cultură strategică şi de mare tradiţie în România.

Articol publicat în revista Ferma nr. 3/252 (ediţia 15-29 februarie 2020)