PROFITABILITATEA SFECLEI DE ZAHĂR
UE pierde cote importante din piaţa mondială a zahărului, iar fermierii săi renunţă treptat la a mai cultiva sfelcă de zahăr în condiţii de piaţă falimentare. Cine ne va produce zahărul pentru consum?
Preţurile mondiale ale zahărului s-au prăbuşit de la începutul anului 2020 ca semne ale unei cereri timide, din cauza pandemiei. Însă, odată cu înfrângerea virusului (vaccinarea e în plină desfăşurare), economia mondială ar trebui să înceapă recuperarea.
Brazilia joacă în câştig
După Investing.com - site de statistici şi prognoze finaciare - producţia de zahăr în Brazilia va creşte la circa 39,5 milioane de tone datorită schimbării dinamicii din fabricile producătoare de zahăr/etanol. Preţurile scăzute ale petrolului au avut un impact negativ asupra industriei etanolului, provocând astfel o schimbare a raportului etanol/zahăr, ducând la o repartizare de 46% etanol / 54% zahăr, faţă de 35% etanol / 65% zahăr. Dar recuperarea preconizată a preţului mediu la petrol de la 41 dolari/baril în 2020 la cel puţin 45 dolari în 2021 dă speranţe pentru creşterea competitivităţii etanolului brazilian.
Industria zahărului în Brazilia este 100% mecanizată, iar fermele sunt mari. Mecanizarea amplă a ajutat Brazilia să facă faţă pandemiei şi să îşi menţină recolta de trestie la un nivel ridicat. Este previzibil ca cei doi mari producători de trestie, Brazilia şi India, să crească producţiile de zahăr (împreună au aproape 75 mil. tone din cele 147 mil. tone de zahăr global din trestie). Producătorii de zahăr din sfeclă la nivel global au doar un segment de 40,3 mil. tone, în scădere cu peste 1 mil. tone faţă de sezonul trecut.
Spre comparaţie, UE produce în jur de 16 milioane de tone de zahăr din sfeclă.
Fermierii europeni pierd
Fermierii din Uniunea Europeană se îndepărtează tot mai mult de sfeclă de zahăr, lăsând regiunea să se bazeze şi pe importuri. Sfecla de zahăr devine foarte greu de cultivat şi nu este bine plătită, deoarece preţul zahărului nu e atractiv, a declarat Francois Thaury - analist la Agritel Paris (agenţie de consiliere şi studii financiare). Acest lucru ar putea distrage fermierii de la cultivarea sfeclei.
“Aceasta este probabil cea mai mare problemă în acest moment pentru Europa. Pentru sezonul 2020-2021 se estimează că importurile UE vor depăşi exporturile cu circa 600.000 tone zahăr”, a subliniat Francois Thaury.
În discursul inaugural ca nou preşedinte al CIBE (Asociaţia cultivatorilor europeni de sfeclă), francezul Franck Sander, ales la 17 decembrie anul trecut, a deplâns soarta fermierilor de sfeclă din Europa şi a criticat Comisia Europeană pentru că nu a a reacţionat la multiplele dificultăţi cu care se confruntă sectorul sfeclei:
- trebuie să ne redefinim regulile de import pentru a nu aduce agricultura pe care nu o dorim şi pentru a proteja propriii fermieri şi promovarea bunelor practici;
- trebuie definit traseul tehnic care poate satisface aşteptările Acordului Verde;
- ne aşteptăm ca instituţiile UE să emită semnale puternice de sprijin pentru promovarea bunelor noastre practici şi a produselor noastre, precum bioetanolul, biogazul sau produsele bio pentru chimia verde, care permit decarbonizarea UE. Alimentaţia UE , sănătatea şi siguranţă energetică sunt în joc. Intenţionez să fac mai multe eforturi în această direcţie”, a conchis Franck Sander.
Cât de greu rezistă cultivatorii români de sfeclă de zahăr şi care sunt cele mai mari piedici în calea profitabilităţii lor, aflaţi în curând din revista Ferma, ediţia 1-31 Ianuarie 2021.